Publicat in: 2013-08-30 08:53:36
Foto: Ştefan Abageru
"Aşteptarea-mi, te cheamă s-o simţi udă
Chiar de sunt închisă, dorinţa mă străfundă
Mă-ncălzeşte dinspre inimă spre piele
Şi te strigă, te suspină, inima-mi te cere
Chiar de mi-ai dat vorbele la spate
Acum ca niciodată par a fi luate
De către orice-ncepător cu sufletul rece
Care azi, provocator vrea să mă-ncerce!
Dezgolită de gânduri negre, adierea-ţi-o doresc
Survolează-mi pielea, fă-mă să vreau să păşesc
Către etape noi, către culmi adunând simţiri
Chiar de pare că nu vreau decât simple trăiri"
Aşa ţi-am spus, când cu tristeţe şi lipsită de explicaţii am înţeles
Că nu pot fi decât un vis etern şi fără vreun lumesc sens
Tu m-ai putea iubi, iar eu aş putea aştepta
Ridicând ziduri de cuvinte, sperând să-ţi fiu calea
Mi-ascund de tine chipul, căci m-am întins plângând
Priveşte-mi doar trupul, înfiorat de neatingeri şi tremurând
Să nu-mi vezi ochii, cum pleoapele de plumb i-au acoperit
Când ai decis, că sunt prea mult şi prea complicată de iubit!
Azi, superficialitatea îmi este călduros veşmânt
Profunzimea-mi te-a atras, îndepărtându-te cu orice cuvânt
Şi te-am rugat şi te-am chemat să-mi fii aproape
Vei uita, cu strigăt de negare, de suspinele mele toate
Vulnerabil, recunosc că-s lipsită de răzbunare şi mândrie
Aici, oricând, cu titluri şi poveşti adunate, trupul o să-mi fie
Căci mintea-mi va căuta întotdeauna o cale ca să zboare
Surprinzător, raţiunea este pentru inima mea o salvatoare!