Potisme. Poezii de dragoste si ura. Pasiune si Frica. Iubire si dezlantuire

Publicat in: 2013-09-04 08:34:30

Strălucirea şi naivitatea una pe alta s-au corupt Ca două culori nepotrivite dintr-un pastel rupt Păreau în competiţie, ca doi bufoni la curţi regale Fără să ştie că odată combinate, devin răutăţi reale... Strălucirea cucerise soarele pe toată suprafaţa sa Era captiv fiind prins în lanţuri...doar lumina Naivitatea, căutand putere, toată s-a ascuns Sub masca colorată şi pătată de un trecut scurs N-a renunţat la alb, căci altfel definiţia şi-ar fi pierdut Dar a lăsat strălucirea să-i devină coroană pe-un viitor mut Spectacolul asortării era menit să fie îndrăgit Însă albul şi auriul au distrus ochii, pe care tu i-ai fi iubit Sufletu-mi poarta eliberării şi-a închis Preludiul dansului, caută păcatul nestins Atingeri şi şoapte, trupu-mi a stârnit Fără privire, imaginaţia-mi buzele mi-a umezit Dansul cu gesturi subtile, în mişcări de ape se-oglindea Euforia excitaţiei, puritatea-n momeala licăririi transforma Se vor iubi în mijlocul nopţii pe chipul meu Lăsând urme adânci în suflet, cu ştirea lui Dumnezeu Împietrită, vibrând ca o statuie-n aşteptare Gândurile-mi se adună ca umbrele de prin cotloane Învăluind în ritmuri lente întreaga ta făptură Acuma nu mai ştii cine-i pur şi cine-i făcătură! Însă tu, ispitit te laşi privit de acest fals chip Fără să-mi vezi terminaţia, auzi cum doar te strig Ţi-e cunoscută de altă dată naivitatea luminând Chiar de-ţi este teamă, sub masca mea te vezi intrând!