Publicat in: 2013-09-06 07:41:58
Foto: Maria-Magdalena Velişcu
Aş vrea să pot spune că-n viaţă aş păşi
Fără regrete spre orice continuare aş simţi
Astfel picioarele mă duc spre căutările privirii
Trăind încercări menite să hrănească sufletul firii
Încălţămintea-mi te înşeală, spunând că n-am mai fost
Minţind că drumul e de soartă prima oară-n cale scos
Ascund privirea, căci vreau trădarea să nu mi-o vezi
Priveşte-mi doar picioarele, hotărârea lor te face să mă crezi
Te simt în urma-mi, cum cu gândul ai vrea să mă dezbraci
Să mă laşi goală de trecut, şi-apoi tot tu să mă îmbraci
Cu parfum, gusturi şi imagini din toată istoria ta
Vrând să-ţi fiu cea mai de preţ stare, încununându-ţi amintirea
Mă las urmărită, ştiind că oricum n-am să-ţi scap
Să-ţi devin pradă, chiar de mi-e teamă, chiar de am trac
Cu dorinţă, te conving că abia aştept cu braţele să mă ajungi
Colorându-mă, din interior spre tine vreau să mă scurgi
Drumul mi-l continui cu răsuflarea ta fierbinte-n spate
Privindu-te cu ochii minţii, ardoarea-n mine acum se naşte
Dar tu ai înţeles... perversitatea-mi vânată vrea să fie
Nu cedez la primul pas, chiar de renunţi fără să-mi dai de ştire!