Publicat in: 2013-09-09 08:48:21
Foto: Ştefan Abageru
Am obosit de câte ori m-am întrebat
Dacă mă iubeşti, căci niciodată nu ai arătat
Decât sentimente tipărite pe file subţiri
Ascunse în ale tale coperţi de curioase priviri
La rându-mi ţi-am dăruit toată fiinţa
Făcând-o prizonieră, cu toată credinţa
Şi chiar de-aş fi vrut să scriu anume continuări
Nu mi-ai făcut loc, vorbele-mi fiind pierdute-n zări
De-am spus de ieri că nu te mai vreau
La tine am visat, când ochii se-nchideau
Sub pleoape, zâmbetul tău s-a imprimat
Offff.... Doamne... se pare că nu te-am uitat!
Cu mâna-ntinsă, atingerea ţi-o chem
Pare fără vlagă, dar va învia la primul semn
Întinde-ţi palma sub degetele mele
Lasă-mă să-ţi simt căldura-ţi strecurandu-te prin ele
Şi ce dacă fac parte doar din al tău trecut
Continui să te aştept, prezentul meu înca n-a tăcut
Te strigă pe nume, te caută-n cuvinte
Fiinţa mea goală, privirea-mi nu te minte!
Mi-e frig... mi-e teamă... şi plâng că nu mai vii
Încercând cu disperare totul, doar în braţe să mă ţii
Cum să fac ca viaţa şi lumea-mi să ţi le explic?
Să părăseşti trecutul, iar eu la rang de prezent să mă ridic?
2013-09-10 06:48:40