Publicat in: 2013-09-10 09:08:48
Foto: Maria-Magdalena Velişcu
Deşi cu spini în timp m-am îmbrăcat
Cu dragostea ta mă transformi în evadat...
Tandreţea mă-fierbântă, rosindu-mă pe-nterior
Cu vorbe iscusite, mă amăgeşti să mă ridic spre nor
Aş vrea să te ating şi urme pe trup să-ţi las
Să afle toată lumea că te-am pângărit cu fiecare pas
Cu roşul inimii mele viaţa să ţi-o colorez
Chiar de reuşesc doar dacă trebuie să sângerez
"De ce mă scoţi din al meu înveliş?
Cutia Pandorei s-o deschizi tu rişti"
Strigând, cu privirea-mi m-am apropiat
Ca o plantă sălbatică, otrăvitoare te-am adulmecat!
Ai ştiut cum sunt, dar de mine nu te-ai păzit
Te-ai speriat... nori, după nori, între noi tu ai zidit
Dar apoi dorul de mine, te-mpinge ca să-i spargi
Nu te poţi feri de verdele meu, chiar de-n spini tu ai să cazi
Poate ar trebui din sălbăticia-mi să nu mă scoţi
Cu ochii-ncruntaţi să te privesc până nu mai poţi
De-ncerci, rupându-mă, să-mi scurgi seva prin tulpini
Îţi otrăvesc fiinţa, prelingâdu-mă doar pe ale tale mâini....
Dar vreau să mă iubeşti, o fiară chiar de-ţi păr
Să mă săruţi cu-mbrăţişări, nu vreau să fie în zadar
Ajuta-mă în floare înroşită să mă deschid
Iubeşte-mă!... Urăşte-mă!...scriind pe orice zid!