Publicat in: 2013-09-18 11:53:58
Foto: Ioan Balaşanu
Gândurile-mi au luat forme de pietre ce par aruncate
De-a lungul timpului, cu strădanie, s-au vrut aşezate
În fiecare, s-a ascuns de judecăţi, câte-o trăire
Nu le poate sparge nimeni, chiar de-s răni sfâşiate de iubire
Mă sperie cât de multe la margine de râu s-au adunat
Apa printre ele, cu susur, o cale mi-a trasat
Continui să adun pietrele din ochi scurse
Ce n-au fost tot timpul lacrimi prin inimă pătrunse
Încrederea în tine se naşte cu apus de soare
Ascunzându-se să nu-ţi descopere a mea cărare
Dar...uit de ce le-am pus acolo şi te-nvit
Să sari pe care vrei, mergând spre al meu sfârşit
Încearcă să le numeri, astfel o viaţă vei petrece
Căci orice piatră cu fiecare secundă de-a mea se-ntrece
Însa de-acum timpul nu o mai poate deloc urni
Doar apa gândurilor bune vrea a o clăti
Şi-o mângâie cu lacrimi adunate din natură
Bucurându-mă când emoţia-mpietrită încearcă să devină pură
Erau liniştite, fără mişcare-n viitor până să păşeşti
Odată călcate, unele s-afundă, altele la iveala ies
Dar tu fă-ţi drumul, căci altă cale să ajungi la mine nu-i
Nu te speria de-or mai apărea şi alte pietre din culpa oricui
Fericirea că ale mele gânduri vibrează sub tălpile tale
Transformă trăirile în retrăiri, chiar de emoţiile devin colaterale