Publicat in: 2013-09-21 09:40:12
Foto: Adrian Serghie
Oraşul în tăcere se pregăteşte pentru a sa viaţă
Răsuflarea sufletelor împrăştie norii într-o ceaţă
Ce se ridică către soare sperând să-l domine
Ca razele sale nestrăbătând să nu mai poată să anime
În fiecare noapte privesc trupurile întinse cu faţa către cer
Poziţii şi sensuri diferite către vise învelite în mult mister
Prin orice respiraţie, cu fiecare secundă care trece
Se desprind firmituri din ele ce pleacă pe ferestre....
Rămânându-le în nori străini de mine să se-adune...
"M-aş aşeza pe ei, dar mi-e teamă să nu m-arunce!"
Şi ca să nu pierd spectacolul viselor ce se ridică
Mă trezesc înainte ca soarele să vrea ceva să zică...
Iar fericirea că pot oraşul şi pe tine de sus să vă privesc
Mă face s-alerg în jur, cu paşi repezi să vă încercuiesc
Înaintea fiecărui răsărit, când pământul cu lacrimile cerului s-a înmuit
După cum vezi... o cale de protejare să nu pierd nimic, eu am trasat
Voi recunoaşte printre rime chiar de pare că am înnebunit
Că visele tale le-am cules în palme, păstrându-le pân` la sfârşit
Şi chiar de nu ţi-aduci aminte ce mi-ai povestit prin somn
Ele m-au ridicat, aici... deasupra tuturor....fără să ma fi lăsat să dorm...