Publicat in: 2013-09-23 10:40:12
Foto: Ioan Balaşanu
Din cuvinte construim un pod unul către altul
Ce are menirea să unească ţărmurile de-a latul
Poate astfel dorinţa se va transforma-n mişcare
Poate astfel... drumul se va scurta, fără să ştim care...
Fără să ştim care din noi... iubeşte mai puţin
Fără să ştim care din noi... nu crede-n priviri
Fără să ştim care din noi...pleacă mai devreme
Fără să ştim care din noi... nu ajunge înainte de vreme
Vorbele făcute praf, în tot timpul ăsta, cu apa din lacrimi s-au închegat
Câteodată cu furie, alterior doar cu pasiune, dar cu putere le-am amestecat
Fiarele s-au ridicat spre cer şi sudoare s-a scurs spre râul tern
Inima-mi creşte odată cu podul fără să ştiu dacă va fi etern
Etern... pare continuu, dar îl vreau la viitor
Etern... poate fi oricare din noi când curajul l-a ridicat în zbor
Etern... pare înfricoşător, dacă lângă mine nu rămâi
Etern... poate fi pedeapsă, când podul e-o iubire fără căpătai!
Insistenţa noastră-n duritate pentru cei din jur s-a transformat
Dar drumul nostru... podul se oglindeşte-n apă făcându-l firav
Însă chiar aşa, de nimeni şi nici de râu nu va fi luat
De ce? Fiindcă iubirea noastră a devenit nărav!
2013-09-23 10:46:57