Publicat in: 2013-09-25 11:34:10
Foto: Magda Velişcu
Fumul s-a adunat... şi apoi împrăştiat.....
Am crezut că a luat forma camerei
Dar el de fapt...în trupul meu s-a conturat....
Mi-a pătruns prin nări...şi apoi în porii mei...
A trecut limita mea...oare a ajuns la zei?
Pare că s-a rătăcit în gândurile mele
Fugind, se-ascunde de orice l-ar distruge
Dar nu poate, căci ochii-mi sunt zăbrele....
Nu ştiu ce caută...nu ştiu de ce vine
Dar ştiu ce speră...să mă intoxice cu tine...
Să-mi asfixieze simţirea ce se vrea scăpată
Chiar de nu-i înţeleg gustul şi mirosul
Mă simt de-a-ntregul şi pe sus luată...
Plutind mâinile-mi te caută în zare
Dacă le-ai simţi căldura, oare le-ai da crezare?
Picioarele-mi se uşurează de povara trupului
Căci s-a dat dat în lături din cale...
Dar de fapt...recunosc că-i prada fumului
Ce nu înţelege...că mintea nu mai poate
Decât dacă cu privirea drumul îl răzbate?
Din ochi, aburii spre geam se-ndrumă
Vor să fie singurii care imaginea-ţi adună
Însă acum când creierul mi l-a intoxicat
Înţeleg...de ce mă simt (poate) ca un drogat...
Sper să nu fac de astă trăire dependenţă
Căci iubirea tot timpul se termină cu o penitenţă!