Publicat in: 2013-10-05 10:53:46
Foto: Ionel Onofraș
Se spune că o formează ochii, acele organe ale vederii, în formă globulară, sticloase, aşezate simetric în partea din faţă a capului omului sau a unui animal. Ochii sunt aparatul nostru vizual, având funcţia de a transmite informaţia în anumite zone ale lobului occipital al scoarţei cerebrale prin intermediul nervului optic...
Medicina are darul de a ne complica întrebările şi răspunsurile simplificând...susţinând, în mod dovedit, că "omul nu vede cu ochii, ci prin intermediul lor"....Şi atunci...cum sunt oglinda sufletului? Nu vreau să mă raportez la informaţiile medicale, pentru că este foarte posibil, nestăpânindu-le să ajung la întrebarea derutantă şi dezarmantă...unde mi-e sufletul?
Ştim de această oglindă, de cele mai multe ori o observăm doar pe-a celuilalt şi credem că zărim ceea ce sufletul lui vrea să spună....De ce? Pentru că ochii sunt singurii care pot face totul, exact ca noi înşine......pot vorbi, râde, plânge, iubi, săruta, îmbrăţişa, urî, lovi... pot orice... Pot fi trişti şi se pot feri înainte ca noi să ne dăm seama că ar trebui să ne fie teamă...Se pot dezbrăca sau îmbrăca....Pot merge şi chiar zbura, atunci când închişi fiind străbat distanţe, oferindu-şi cu disperare apropierea... şi câteodată fac asta fără ca noi să vrem... şi ne dau de gol... Căci nu putem scăpa de ochi...nici de cei care ne privesc, nici de cei pe care îi privim.... Ochii strigă... strigă după ajutor, ochii strigă de dor... De câte ori s-a întâmplat să te priveşti în oglindă încercând să vezi ceea ce ar putea să înţeleagă alţii din ochii tăi? De câte ori nu ai căutat în ei răspunsuri...iar ei...în loc să ţi le ofere, s-au înlăcrimat, de parcă ar şti înaintea ta?...Oare ce ştiu ei?
Imaginează-te într-o încăpere goală, în faţa unei oglinzi...exact de dimensiunea ta.... Ce priveşti întâi? Niciodată nu-ţi priveşti ochii... Căci, aşa cum am spus mai devreme, ei de fapt îţi sunt confidenţii ...cu bunele şi relele din tine....cu toată bucuria şi durerea ta... Eşti pregătit să îi înţelegi? ce simplu ar fi dacă în loc de ochi am avea videoproiectoare, care să proiecteze pe această oglindă....culori...multe culori, în râuri curgătoare...menite să ne traducă ceea ce noi simţim. Să vezi cum din tine se scurg verdele, roşul, negrul, violetul, rozul, portocaliul...iar ele combinate să îţi ofere diagnostic pentru emoţii, sentimente şi trăiri...Cum ar fi dacă împletitura culorilor ar reprezenta în realitate răspunsul fericirii tale, şi nu doar amintirea a ceea ce a fost?...aşa cum ni se întâmplă de cele mai multe ori... Cu alte cuvinte, creierul tău, cititorule, mă vede prin intermediul ochilor...creierul meu te vede prin intermediul ochilor...Dar încearcă să te vezi, înţelegându-ţi sufletul tot prin intermediul aparatului tău vizual....
2013-10-06 11:10:05