Publicat in: 2013-10-13 12:16:18
Ai coșmaruri? Dă-mi-le mie... Ne ferim de ele atât de mult, încât au ajuns și ele să ne ocolească...Greșit... Ce este coșmarul? Este acel vis ce ne dă o stare de apăsare și grijă, uneori simțind chiar nefericirea...Este acel film în care avem voie să suferim...fără să pățim nimic rău, atunci când se termină... Este locul în care putem muri știind asta, fără să murim... Este tărâmul poveștilor despre care nu aflăm că ne este teamă, decât abia după ce le trăim prin visare... Coșmarul, pentru mine este cel mai bun prieten, întrucât în el prinsă fiind îmi permite să mă vad...cum am ar fi dacă....? Cum aș simți dacă.....? Ce mi s-ar întâmpla dacă....? Este scenaristul și regizorul, totodată, care îmi dă un rol... fără să îmi ceară în schimb nimic decât să învăț ceva din el... nici măcar nu pretinde să îl memorez.... Cuvântul visare, are o latură romantică preferabilă de oameni, dar visul este o poveste, în care nu știi dacă vei avea rolul principal, dacă ești persoanjul pozitiv sau negativ, dacă il vei trăi până la capăt, dar oricum îl vei urmări, chiar de nu mai joci în el... și mai mult decât atât, spre deosebire de viață, nici nu ai posibilitatea de a alege.... Învață din coșmaruri, întrucât ele ele au menirea să-ți ofere variante... în care poate nu te-ai văzut niciodată... și de care poți să te ferești, numai după ce constați, că situația ipotetica ar putea fi un coșmar... De fapt, asta este coșmarul: prilejul de a simți ipoteze groaznice, fără să părem paranoici, pesimiști, schizofrenici sau alte tipare susceptibile de tratament... La finalul lor ai o posibilitate și o datorie : posibilitatea ar fi să zâmbești, să fii fericit că nimic nu e real, și obligația să înveți din el... și să prețuiești când ești cu ochii deschiși și la îndemâna alegerilor... ceea ce trăiești cu toată ființa, nu doar prin imaginație.
E ca atunci când iubirii mele, i-aș spune... că pierderea lui este coșmarul vieții mele... De ce? Pentru ca am visat, cu grijă și apăsare că ne-am pierdut unul de celălalt, prin moarte... și deși strigam, loveam.... perdeaua visului nu se dădea la o parte... Căci asta este cosmarul... avut astă noapte... și asta ma face azi, acum când scriu... cu ochii deschiși să prețuiesc ceea ce am...chiar dacă... poate uneori nu am atât și cum aș vrea...dar cel putin...eu și iubirea mea există....