Publicat in: 2013-10-21 21:25:29
Foto: Ionel Onofras
"Îmi acorzi un dans?"...îi spuse zumzăind printre bătăile de-aripi...
"Cu drag"... răspunsul fusese dat prin înclinare de petale-chip
"Mă apropii... dar te rog nu te scutura
Altfel cade peste mine picătura ca o stea
Şi în loc să te dansez... şi apoi să te sarut
Mă vei doborî... şi voi ajunge la pământ rupt"
Petale trist au coborât..."nu vreau să te rănesc
Vreau să-mi rămâi în faţă... o viaţă să te privesc
N-o să mă mişc, n-o să vorbesc, în fotografie mă transform
Una vie... cu viaţa-n culoare şi-n parfum de-un roşu enorm"
După rostire, floarea la catifelare-a renunţat şi-a înlemnit
Insecta, dansând ca un agitat în faţa unui tăcut iubit
"Priveşte-mă... cântecul nostru îşi pierde sunetele-n zbor
Vai... a ta nuanţa e plină de lacrimi smulse din al meu dor
Te voi atinge, strecurându-mă prin a ta fiinţă
Şi gustându-ţi al tău parfum...pot trece... şi în nefiinţă"
Dar nu s-a întâmplat aşa, căci fotografia timpul a oprit
Mai bine decât să evolueze-n rău... e să vrem...nimic
Iar timpul...fără să se prezinte pe ploape mi s-a aşezat
Savurând iubirea lor, chiar de continuare-n clipiri n-a existat!