Publicat in: 2013-03-18 07:25:00
E trist, dar cumplit de adevarat
Cum povesti de mari iubiri, sunt uitate pe un raft....
Si chiar de versul de mai sus patetic suna
Va fi scris din nou.... si-n povestea ta rasuna
Ce pot sa-ti spun eu nou despre iubire
Decat ca suntem dispusi sa ne rupem pielea pentr-un minut de fericire...
Si-o facem pentru ca asta-i felul nostru diferit
De animale ce asteapta pentru imperechere doar anotimpul stabilit....
Tot timpul cand suntem pe culmea bolii, fiind acuta
Ne amagim, spunand :" va trece, fata de ce vine e marunta!"
Uitand ca felul nostru din viitor e foarte afectat
De cum apa simpla noi s-o bem am invatat
Astfel, daca gustul ei de ieri era amar
Cu siguranta, noi n-o s-o bem fara sa punem zahar!
As putea sa-ti spun ca povestea ta, povestea mea sunt pe raft acum
Nu mai scoate cartile, ca sa nu vedem nicicum
Poze frumoase, inramate, cu zambet fara drept de inviere...fara minuni!
Ba mai mult, cartile de iubire sunt asezate ca la domino
Revenim la prima....tot sirul va cade de sus peste noi....
Cei dupa care sa suferim am invatat
Au uitat de noi! Ei tratament medicamentos au terminat!
Noi, astia, puternici si labili... facem ce facem si-n urma ne uitam
Avem curaj sa recunoastem:" cautam microbii bolii s-o reluam!"
Doar ne bucuram ca cel iubit e pedepsit si nu-i e dat
Sa vada cum ne sfaram creierii de peretii camerei uniti intr-un patrat!
Ia-ma de mana, curaj... pasim astfel in tridimensional
Ce castigam? Un CUB, lamentabil pentru ei, dar stralucitor prin iubire in astral!
2013-03-18 08:30:42