Potisme. Poezii de dragoste si ura. Pasiune si Frica. Iubire si dezlantuire

Publicat in: 2013-03-24 08:00:25

Iubim, dar nu ne invata nimeni cum Gresim, dar mergem pe acelasi drum Traim, dar Aici se termina oricum Murim... un suflet zboara pe alt taram! Nu rupe floara, nu frange aripi, distrugi totul ce-i divin.... Cerestii pamanteni prin stalpi ei redevin Pastreaza totul in Gradina Mare Unde soarele ne da culoare Iar tu...o floare cand ai rupt Un stalp ceresc pe mine a cazut N-ai cum sa-i vezi N-ai cum sa-i intelegi... Dar crede-ma exista... Dovezile aratate totul strica! Din cer pe fiecare dintre noi ei vin Si-i simtim cand stele ne privesc divin Si-i stele cad, caci stalpu-i tras cand noi murim.... Dar nu-i nimic, o alta cale, o alta viata regasim... Iubirea iti da putere de-a pastra Nu-i sta in calea fericirii, n-o vicia! Sunt bucuros ca drumu-i fara piedici in fata ta In cer eu as zbura...prin ochii mei albastrii sa-ti aprind lumina Sa simti caldura mea Pentru tine m-as raci si as pleca... Si chiar de pare c-as fi sinucigas si obsedat Sunt indragostit, c-o dragoste de neuitat! Si dac-o alta floare albastru.... un iris as deveni Rupe-ma, macar in viata aia langa tine eu sa fiu... Pune-ma in paharul tau cu apa Lasa-ma sa te privesc cum alta atingi pe fata Si dupa ce-ti vad zambetul de fericire Ma ofilesc... ca-i doar menire! Si daca pe ea ai s-o iubesti mai mult Pune-ma in parul ei, dupa ureche, sa fiu acolo, un marunt Accesoriu ce-ti atinge rasuflarea Ce-o emani, uitandu-mi cu regret plecarea...