Publicat in: 2013-03-11 07:17:00
Fiecare moment important reprezinta un examen al existentei noastre, pentru ca celelalte minute din viata sa constituie o pregatire a lor. De fiecare data spunem ca putem trece peste orice, insa realitatea e ca suntem pregatiti doar pentru situatiile deja trecute, intrucat doar pe acestea am putea sa le traim repetitiv in mod premiant. Faptic, prezentul viitorului ne surprinde tocmai prin caracterul sau de a fi diferit fata de trecut. Pe de alta parte, daca nu ar fi asa, atunci e clar ca ajungem sa ne complacem intr-o monotonie circulara de evenimente.
Viata si minutele ei ne scolarizeaza pentru a putea simti nasterea, boala, moartea celor dragi si apoi a noastra, iubirea, dezamagirea, tradarea, fericirea, regasirea, parasirea, entuziasmul si multe alte trairi care genereaza emotii.Educatia are felul sau aparte, fara manuale, fara note, ci doar situatii ale caror calificative sunt emotiile.
In functie de comportamentul nostru in si fata de situatia punctual avuta in vedere, realizam cat de bine sau nu am fost scolarizati sa traim, deci cat de pregatiti am fost. Dilema pe care o am azi consta in ipoteza innebunirii din dragoste. Si in acest caz imi pun problema cat de mult isi doreste inima sa traiasca iubirea: incat sa ajunga sa ne autodeterminam creierul sa ne joace feste? Vorbesc despre a iubi la nebunie, de a vedea in orice gest al persoanei iubite un semn catre inima ta....de a fi dispus sa-ti infrangi ratiunea si obiectivismul si sa accepti sa joci roluri cu speranta ca filmul astfel scris sa-ti fie propria poveste; de a refuza existenta coincidentelor, considerand orice intamplare ca fiind intentionata. Dar faci asta, pentru ca astfel hrana primita pentru suflet este pe de-o parte vitala, iar pe de alta parte senzationala. Astfel, ajungem sa simtim ca orice persoana atingerea celui drag, fara ca ea sa existe in realitate. Stim si chiar cautam halucinatiile, asumandu-ne in mod constient imbolnavirea creierului, prin hrana sufletului. Dar emotiile astfel obtinute ca rezultat al nebuniei sunt cateodata mai puternice decat atunci cand cel drag este langa tine. Pentru ca cateodata emotiile se degeadeaza prin cuvinte. Daca in primul caz au rostul de a ne ridica in zbor prin vis, in al doilea s-ar putea sa fie chiar distructive.
Cand esti in afara sigur stii ce e bine, cand esti cel implicat stii doar ce vrei, iar dupa ce trecut situatia, emotia are intensitatea direct proportionala cu posibilitatile proprii de a-ti depasi limitele ratiunii, de a innebuni!
Nu militez pentru nebunie, nu incurajez halucinatiile in dragoste, nu vreau decat sa fac o dedicatie pentru cei care au avut curaj sa traiasca totul prin nimic. Pentru unii ar parea aberant, pentru cei care au simtit, vor intelege!
2013-03-11 21:33:46