Publicat in: 2013-04-04 07:03:50
Totul porneşte de la un punct
Nu ştiu ce să fac...desen sau un cuvânt?
Trebuie să merg cu ce-mi vine de la stânga
Şi să pornesc încet spre dreapta
Cuvintele imagini îmi formează
Adaug semne, trăiri, emoţii şi punctuaţie
Ideea exprimată formează astfel ecuaţie
Aş vrea să fie sistemul de-n întrebări
Venite în calea mea cu florile răspunsuri
Dar drumul îmi face-n ciudă şi se bifurcă
Un labirint, viu, ce respiră, mă priveşte şi ma-ncurcă!
Hai, drumule! distrează-te, rătăcirea mea devine ecuaţie!
Bine ca nu-i falsă, bine măcar că are variabile
De unde pot extrage X-ul din oglindă
Acel străin ce mă priveşte şi vrea să vină....
Ecuatia mi-o traduce Dex-ul prin propozitii matematice
Si tot el, intelept, pune semn de egalitate
Intre doua expresii ce devin prin variabile
Doua idei, doua imagini, doua suflete.....o identitate!
Ma bucura egalitatile adevarate
Avem solutii chiar prin variabile
Pentru ca tot el vine si ma clasifica
Spunand: " ecuatia fara solutie este falsa. Stiai ca.....?"
De fapt ce-am vazut demult si inteles in viata acum:
In ecuatii putem avea mai multe variabile oricum
Propozitia matematica devine complicata
Cand langa variabile, fiecare adauga a sa constanta!
Astfel:
Ramane de vazut daca aleg ca X sa fie egal cu doi
Sau dorul ma face sa pun in ecuatie trei dintre noi!
X la patrat-5de X plus 6= 0
Cu cat este egal X?
2013-04-04 18:44:05