Publicat in: 2013-04-06 13:46:30
Nu-mi cere sa scriu despre bine.... De ce? Pentru ca este evident, nu vezi? Potismele sunt caricaturile sentimentelor si trairilor mele, exagerari intentionate, in scop satiric pentru deliciul.... tau, al lui, al ei, al meu... deci al nostru. Cum ar arata binele exagerat? O utopie ce va ajunge cel mai probabil sa ne ingretoseze cu caracterul sau inabordabil, asemeni unui trup frumos, dar de neatins. Prefer ca obiectul caricaturizarii sa-mi fie emotiile, aducandu-le prin acest demers cat mai aproape de cadere... Ador sa fac asta. Daca obiectul caricaturii mi-ar fi chipul, cel mai probabil as constata la final ca sunt.... un barbat, pentru ca felul meu devenit defect in contradictoriu cu sexul decis de Dumnezeu, se circumscrie intr-o latura masculinizata de a simti viata. Fara sa fie o concluzie ( caci totul abia incepe) , daca sunt barbat nu te pot dezamagi.... astfel imi exprim emotiile cu putere, agresivitate, duritate fara sa tin cont de sensibilitatea ta evident feminina. Dar pana la urma poate asta ne face compatibil in relationare. In fiecare moment, imi doresc sa trasez drumul emotiei la marginea prapastiei, fara sa aiba importanta daca sentimentul ce ar trebui sa rezulte este unul pozitiv sau nu. Il aduc acolo tocmai pentru ca vreau sa vad daca are putere sa reziste sa mearga drept, sa nu cada in abis, pentru ca de marginea lui nu-i dai tu voie sa se indeparteze. In acelasi timp ca imaginea sa fie completa, recunosc ca imi chinui emotiile, aducandu-le in cale elemente ce le-ar putea deturna rezistenta... le incerc si in implicit ma incerc... Limita ar parea cea pe care merge, dar...de... stim amandoi ca se poate si mai mult de atat! Si daca limita ar parea depasita, dar totusi nu am cazut in prapastie inseamna ca nu eram la limita...Ma balansez cu emotia in mana ca un circar versat. Te fac sa razi, sa plangi sau sa tremuri de emotie. Te enervez la al doilea spectacol ca numarul este acelasi, cerindu-mi in tacerea privirii "MAI MULT!"... Si pentru ca nu stiu care este limita satisfactiei tale, hotarasc sa merg in maini, tinand emotia despre care iti vorbeam mai devreme pe talpi.... La o miscare gresita eu , ea si privirea ta suntem in prapastie. Mersul meu este mai excitant pentru tine decat cel al unui manechin in lenjerie intima, si asta pentru ca adori vulgaritatea nebuniei si instabilitatii mele. Ma opresc si te privesc in ochi, asa invers decat tine ..... cum sunt... Hei! Nu te mai uita in ochii mei.... excitatia emotiilor tale, mai pornografica ca niciodata, ma destabilizeaza! Dar tu nu ai cum sa te opresti in a ma privi, pentru ca incercarile emotiilor mele te tin viu. Am ajuns la capat si nu stiu daca acest fapt s-a intamplat pentru ca a trecut timpul sau pentru ca marginea prapastiei s-a terminat. Placerea ta e dependenta pentru mine, dependenta mea e placere pentru tine.... astfel ca cititorule o iau de la capat. Fac o mica pauza sa ma uit in oglinda...imi privesc forma nestandardizata, realizand de ce imi place sa ma vad simtind la extrema. Tocmai pentru ca pot fi si urata si frumoasa, si feminina si masculina, si victima si agresor, si buna si rea, si potrivita si nepotrivita, este evidenta imprejurarea ca , cel putin in cazul meu, forma se adapteaza continutului. Dar ce-ar fi sa o standardizam putin? Priveste-ma! in una din tinutele clasice de la Victoria`S Secret, si rujul sa nu-l uitam....cat mai rosu! Gata! mi-am rasfatat suficient trupul.... hai sa-ti rasfat privirea! ma culc la marginea prapastiei, partea de sus a trupului fiindu-mi in afara malului.... si incep rostogolirea, ca de.... acum facem un alt numar! Sa vedem oare iti place?....Ametesc pentru ca singurele cuvinte pe care le citesc fac ca o alarma chinuitoare : cer, pamant, cer, pamant, cer, pamant, cer, pamant, cer, pamant.....si poate urmatorul va fi....am cazuuuuuuuuuuuuuut!