Publicat in: 2013-04-07 10:21:41
Offfff...... nu stiu ce-i cu oamenii din jurul meu....sau problema e la mine? Am fost rugata sa scriu frumos despre ceva frumos. Ma vezi? Stau in fata calculatorului, cu degetele deasupra tastaturii, frecandu-mi-le. Imi pocnesc degetele, imi rod unghiile si cuticulele.... si nu stiu de unde sa incep . Ca misiunea mea sa fie si mai incurcata si necompatibila cu felul meu, cica ar trebui sa scriu frumos despre ....HA! .....IUBIRE.
Cititorule, eu scriu despre iubire tot timpul, in culorile si cu gusturile pe care le simt cand o intalnesc, cu mesajele sale de indemnare, intr-o maniera lipsita de limite. Acum am inteles de ce nu-ti place cum arata iubirea mea! Dupa cum bine ai observat nu e cumpatata, nu este echilibrata, e sufocanta, agresiva, obsesiva si obsedata! De ce? Pentru ca tot in urma unei discutii de ieri am inteles sa accept un lucru : sunt un maniac ce se indragosteste de maniaci! Iubirea bunicilor si a parintilor mei, in documentarul de azi , pare una frumoasa, cu scrisori de dor, fara amenintari de parasire, fara conditii, o dragoste responsabila manifestata in limitele vremurilor la ceaiuri dansante, prajituri in cofetarii ceausiste, cu atingeri pe sub mese si flori lasate ca mesaje in bancile din scoala, cu marturisiri timide in oracole, si zambete strecurate la careul de dimineata din curtea scolii. Am prins aceasta perioada si eu...ca de... nu-s asa de tanara. Iubirile de atunci...n-au fost iubiri, pentru ca imi dau seama ca nu le-am trait conform felului meu!. Spuneam cuiva ca mi-am dat seama ca m-am indragostit si ca iubesc dupa simptome, pentru ca dragostea poate fi comparabila cu o boala. Si cum doctorul iti stabileste diagnosticul in raport de simptome, asa si eu, examinandu-ma mi-am dignosticat sentimentul. Sentimentul iubirii poate fi unul frumos cand raspunsul este pe masura, dar cum e cand nu exista raspuns? De aici incepe agonia, suferinta, gustul amar, culori ce se amesteca ca nebunele, pentru ca in cazul meu culorile sunt atitudini....compatibile, chiar daca standardul a stabilit ca ele nu se asorteaza! Nu stiu cum esti tu cand iubesti, dar eu....sunt o avalansa de trairi contradictorii, manifestata fie sa aline, sa atinga, sa imbuneze, fie sa pedepseasca ! De ce as face asta? Pentru ca iubirea ma descopera, imi deschide carapacea, ma expune si apoi ma lasa....in pielea goala, sa mor de frig si de dor in singuratatea mintii mele...caci sufletul a plecat dupa iubirea lui! Stii de ce nu pot sa scriu frumos ( asa ca altii) despre iubiri imposibile? ... Iti pot raspunde numai daca ne-am vedea in aceasta postura ipotetica ( tu fiind destinatarul sentimentelor mele si mai ales cu alta viziune despre atitudinea in cazul unei iubiri neimpartasite ). Raspunsul la problema este urmatorul: n-as putea sa scriu ca tine, pentru ca eu nu m-as putea resemna, caci sunt un maniac cu manifestari atipice ce sufera cu ciuda ca nu-l crezi, ca-l ignori, anulandu-i aproape existenta! Cum s-ar rezolva situatia ipotetica ? Spunandu-mi CA NU MA IUBESTI si atunci voi ramane doar cu gustul si culorile frumoase,caci eu am reusit!
2013-04-07 12:34:59