Potisme. Poezii de dragoste si ura. Pasiune si Frica. Iubire si dezlantuire

Publicat in: 2013-04-09 09:02:38

S-a întâmplat cândva demult Dacă nu era visul, era să uit... O fată şi-un băiat timid ei se priveau Cu gânduri şi imagini tot se căutau S-ar fi întâlnit pe Podul de Credinţe Şi-ar fi jurat iubirea şi eternele dorinţe Cu soarele prieten ea venea Dar luna, ciudoasă pe iubirea ei o alunga! Se ducea pe pod la diferite timpuri În apă îşi clătea gânduri şi vise tulburi Şi aştepta, si astepta, până soarele se culca... Dar luna, cu urlete de lupi, de fiecare data o fugărea "Oare de ce nu mi te-aduce vântu-n cale? Oare de ce te-alungă stelele căzătoare?" Ele vin spre ea nu ca s-o rănească Ci s-o lumineze cum stă pe pod Şi-aşteapta sufletul cu chip ca s-o iubească Cerul să-l sfătuiască, că doar nu-i nerod! El...cu chipul răsfăţat de lună Îl scotea din casă....că-i nebună! S-a îndragostit de tânărul iubit de fată Ce-i pasă ei...că azi nu-i pământeană.... Lumea noaptea-i imparatia ei Ea spune cine rămâne şi cine fuge din calea ei... Băiatul prea încrezător a devenit HA! De lună este şi va fi iubit! De ce-ar veni pe Podul de Credinţe Să aibă o iubire ce timpul o va stinge? Vântul nopţii îl purta pe nori Greieru-i cânta iubirea până-n zori! Amorul lui pentru luna de pe cer Părea puternic, arzător şi chiar etern! Şi cum lunii îi cânta şi-o privea Zâna din Pădurea Deasă la Poarta de Argint îl aducea "Hei... băiete...ai înnebunit! Cum crezi că doar pe tine te-a iubit? Luna-i egoistă...că-i singura pe cer Soarele o pedepseşte...vieţi distruge...că aşa-i scris de ieri Fugi în calea fericirii şi a fetei tale Cel ce iubeşte luna, minţile nu le mai are Încet, cu şoapte crude trebuie să-ţi spun De nu-ncetezi, dincolo de poartă vei ajunge oricum!" A înţeles... că nu-i degeaba întuneric.... Luna vrea doar ea văzută printre stele Căci ziua soarele viaţa-ti luminează Nu face ca luna: care te-acaparează!