Publicat in: 2013-04-30 21:24:24
Mi-aduc aminte ca se intampla demult, in epoci stravechi, in vremuri cand scrierea nu era a celor multi...caligrafia reprezenta oglinda personalitatii si desi parea feminina, in realitate emana sensibilitate. Scrisorile de dragoste te invitau cu misterul lor, iar siluetele literelor te imbratisau cu fragilitate. Importante erau cuvintele, dar parfumul scrisorii completa emotia traita de expeditor. Pentru destinatar nu contau mirosul si picarurile de transpiratie intiparite pe plicurile sigilate...sudoarea era de pe mainile slugilor emotionate sa nu fie prinse, caci isi pierdeau stapanii sau stapanele...Povesti de dragoste ascunse din cauza prejudecatile vremurilor, impiedicate de a fi realizate, insa cel care scria continua sa viseze... visul de iubire devenea viu, aievea in momentul citirii scrisorii de catre destinatar. Cuvintele formau imagini, imaginea emotie, emotia implinea visul... si la a doua scrisoare se lua de la capat. Nu era important ca s-au vazut sau atins la ultimul bal, nu stiau daca se vor intalni la urmatorul, dar emotia nerabdarii mai excitanta decat intalnirea era totul, transformand imposibilul in posibil. Acum realizez ca uneori nici nu doreau consumarea sentimentului intr-o forma carnala, intrucat scrisoarea pierdea din misterul muzei cu fiecare bucatica de piele gustata...Era poate mai bine ca distantele si judecata celor din jur faceau sa para imposibil pentru ca doar asa se nasc visele marilor iubiri. Iar visul astfel trait te lasa sa plutesti de la dorinta la furie, apoi la tristete, disperare, ura...si in final intelegi ca totul se cricumscrie iubirii. Scrierile nu erau simple, ci chiar incarcate de complicat si farmecul descrierii imaginii saruturilor pe gatul iubitului sau al iubitei fara ca implititura de cuvinte sa jigneasca, lasa loc pentru al doilea episod...
De fapt acesta este rolul muzei, caci daca se da totul la prima intalnire sau prin prima scriosoare, era cautata alta muza...Astazi ii spunem flirt, iar el ne alimenteaza sentimentul pasional de a vrea...Fiecare dintre noi cel putin o data in viata gaseste muza sau muzele care il determina sa se exprime. Unii o fac prin modelarea propriei infatisari, altii prin cantec, altii prin film, imagini, poezie sau proza, pictura, dans... oricum visatorul pasionat ....alege orice forma de exprimare care impiedica consumarea muzei sale... Cei care deja ne exprimam stim...nu?