Publicat in: 2013-05-02 11:58:06
Nu stiu ce-i cu primavara asta, dar parca nu mai este asa cum o stiam. Imi da senzatia ca vrea sa fie altceva, mai spre vara, parca grabeste evolutia naturii, fara sa ia in considerare ca " graba strica treaba". Cateodata, am sentimentul de teama ca nici nu mai este printre noi, desi calendarul stabileste in mod cert, ca este perioada ei. Ma trezesc cu dimineti racoroase, amagitoare ca ar fi la geam...dar peste zi, soarele incepe sa ma bata in cap, pielea simte fierbinteala caracteristica unei zile de vara... parca ar vrea sa mi-o arda, fara sa fiu pregatita...! Ma tot gandesc ce-am facut de vrea sa ma priveze de firicelul de vant, de parfumul florilor de mai, de primii toporasi si violete, de linistea padurii in asteptarea verii, de ciorapii fini ce-mi fac picioarele placute la atingere. Ma vrea transpirata si ascunsa in casa, caci nu ma simt bine cand soarele arde! Totodata, parca si vantul este prezent mai rar, dar mai iute decat inainte, mai furios palmuindu-mi chipul de fiecare data cand are prilejul. Ma arata cu reflectorul soarelui, caricaturizandu-ma in personajul vinovat de aceste schimbari... S-ar putea sa aiba dreptate, pentru ca natura se da dupa noi oamenii, in loc sa ne dam noi dupa ea, protejand-o! Parca ne grabeste pe toti, petalele sa se deschida mai repede, frunzele sa creasca peste noapte, oamenii sa se distreze mai mult si mai egoist uitand ca nu e perioada concediilor, goliciunea s-o descoperim mai repede... de fapt pare atat de furioasa si de grabita incat caldura soarelui ne permite sa mergem la scaldat! Da... suntem in mai si la fel ca Nica am putea merge sa ne balacim...insa apa ne joaca feste, caci ea se incalzeste doar dupa instalarea completa a verii, facandu-ne mediul confortabil. Insa ce ma deranjeaza cu adevarat, este ca pripirea asta a primaverii imi strica bucuria de privi cat mai mult ciresul inflorit din gradina. Acest copac, asa cum este el in al doilea anotimp, reprezinta scena bogata si frumosa in care se intalnesc toate simbolurile naturii in primavara, respectiv cerul in decor, bruma diminetii, floricele lui mici si parfumate discret, vrabiutele azi fericite, omidele netransformate in fluturi, si privirile si visele noastre... LE VREAU ASA... ATAT CAT ARE PRIMAVARA NEVOIE, NICI MAI MULT, NICI MAI PUTIN... acesta e spectacolul naturii si al vietii care ma bucura si ma completeaza, stiind ca este al primaverii... Ma tot gandesc ce-as putea face sa o determin sa nu mai grabeasca..."Petalele se scutura prea devreme, primavaro, sunt lacrimile copacului... E adevarat ca oricum se va intampla asta, dar nu-i pacat cand nu e la momentul potrivit? Primavaro, iubeste-ti ciresul! El te-a asteptat toata iarna, umbrit, tern si fara culoare, iar acum , pentru ca stai prea putin ii iei aceasta bucurie, caci a inflorit datorita tie, sa ma bucure pe mine, ca eu sa scriu ieri, azi si maine si despre tine si despre el !". As vrea sa intervin punctand ca fructele se vor vedea oricum, daca ciresul nu-i taiat de tot, dar scena naturii nu va mai fi aceeasi pentru privirile noastre.. Si pentru ca spectacolul poate sa dureze prea putin, vreau sa simt si eu la fel ca vrabiutele astea, astfel ca ma urc in cires, chiar daca-i stiu fragile crengile . " Hei, primavaro! Ajuta-ma sa salvez frumusetea ciresului!" .
2013-05-02 14:15:35