Publicat in: 2013-02-19 07:04:00
Trebuie sa scrie, nu poate sa nu scrie
Si-ar aduna cuvintele-n sicrie
Le-ar ascunde, cat mai departe de casa ta
Sus pe deal, deja-i facuta groapa!
Iti priveste poza si s-a gandit:
" I-o datorez ! E cel menit!"
A reusit! Ca o nebuna
Ce-n bagaje, rufele le-aduna
Le-ndeasa in sicrie, le-apuca de manere
Ce greutate infernala! Dar chiar asa le taraie...
Din cand in cand se uita in spate
Si vede urme pe drum lasate
De parca gheare de pamant ele s-au prins
Odata ingropate, cuvintele s-au stins
Dar tu esti mai presus de orice chemare
Si vrea sa lupte, cuvintele-s pierzanie
Ajunsa sus pe deal, il striga pe acel preot mic
Desi e obosita, strigatul pare nimic:
Clopotnita invie,
Parca era in asteptare
O toaca si trei clopote
Anunta a ei venire!
" Ce personaj urat, la chip si la trup"
Auzise de acel popa din cosmare rupt.
C-un ranjet acesta se prezinta:
" Sunt calaul de cuvinte
Hai, scoate-le sa vedem care din ele poate minte!"
Cele mincinoase departe de ea au stat
Cu doar doua cuvinte s-a intors in sat!
Era un puternic "eu"
Si un etern " iubesc"
prinse de un curcubeu!