Publicat in: 2013-02-06 16:17:00
Zgomotul inimii imi sparge timpanul, vrea sa-mi sara din piept, vrea sa plece! vrea sa se rupa in doua. De ce-as avea nevoie de doua bucati, si asa abia ma descurc doar cu una! Uita!Lupta! Cine vorbeste?
Atat de zgomotoasa e linistea...O urasc! Ma uit la paharul din mana mea si-l strang... il strang atat de puternic, incat imi doresc sa-l sfaram si sa simt cum bucatile de sticla imi patrund in piele. Imi dau seama ca se intampla asta, la vederea picaturilor de sange. Sunt rosii, si incep sa se lege una de alta transformandu-se in siruri...
Te rog, nu te uita, n-ai cum intelege! tu vezi doar culoare, eu ....simt culoarea!
Ma gandesc sa-mi sterg antebratul de sangele scurs, uitandu-ma in ochii tai. Da! Te sfidez, pentru ca POT! Curge atat de linistit, nici nu pare ca vine din aceeasi inima care a facut asta. Curge legandu-se fiecare strop! Admir, s-a format o bratara vie, colorata si calda....
O vrei ? Apropie mana de a mea si vei putea si tu sa simti culoarea.
Ti-o daruiesc, numai nu uita! Dureaza doar pana la urmatoarea. Pentru ca asta sunt eu... iar tu Cititorule, stii de fapt cum sunt!