Publicat in: 2013-11-12 13:11:17
Iubirea noastră-i un singur dans
Fără cuvinte...fără muzică...doar câte-un pas
Tu-mi atingi fața și apoi gestul îl fac eu
Îți zâmbesc, iar tu-mi săruți zâmbetul mereu
Când ploile sufletele ni le-acoperit
Devin jucăușe-n picături fără să fi privit
Nici de unde vin și nici unde se duc
Necontând că ploile de mâine, poate nu le-apuc
Când soarele mă orbește cu bunăvoința lui
Tu te faci umbrelă, spatele întorcându-i
Și-mi alini ardoarea vieții, căci doar tu mă știi
Îmi șoptești rugându-mă să uit de teama de a trăi
Dar chiar de următorul pas nu se face-n doi
Unul dintre noi dansează, fără să fim amândoi
Însă nu va uita ritmul pașilor să-l schimbe
Astfel... încât... și celălalt va arăta că-l simte
De ce-am ales dansul fără muzică, deci fără sens?
Pentru a nu avea sfârșit ori capăt ori alt mers
Să plutim sinceri chiar și prin nori înșelători
Nemințindu-ne când nu putem, fiind doar iertători
Te-aș putea ierta atunci când nu mă vrei
Te-aș putea ierta când de mână nu mă iei
M-ai putea urî și atunci când eu te iert
Doar continuă dansul, plângând ține-mă la piept!