Dacă m-aş descrie, cu siguranţă nu m-aş prezenta ca om

Firea-mi este mai apropiată de fiinţe ce prind viaţă-n somn

Transformându-se la fiecare a lor continuă trezire

Într-un chip blajin cu mâini, picioare, zâmbet şi simţire ...

Câteodată mă asemăn şi mă port ca o albină

Adunând polen, pentru mierea prezentată în vitrină

Alteori mă port ca lupul ce-şi adună şi ajută haita

Atacând oamenii  din jur, oferindu-i şi pază şi hrană

Sunt zile când plec la fel ca păsările călătoare

Dar cei pe care-i pe care-i las, ştiu că-s momente trecătoare

Caci mă-ntorc de fiecare dată la aceeaşi oameni pe care îi iubesc

Fără să atenuez emoţia că poate nu mă-ntorc şi o să-i părăsesc!

Întotdeauna-s încăpăţânată şi muncitoare la fel ca un măgar

Mă las şi subjugată şi vândută-n târguri, fără să fiu un lucru rar

Şi împletesc ca un păianjen pânze-n care prind iluzii

Căci mă hrănesc cu ele, fără să mă las pradă cenzurii ...

Dar când iubesc, atunci e clar, mă port ca o felină

Privindu-te-n ochi, te stăpânesc exact ca o regină

Mă bucur de fiecare atingere primită de la trupul tău

Şi torc de fericire, te amăgesc, fără să-nţeleg că gestul meu e unul rău!