
Dacă m-aş descrie, cu siguranţă nu m-aş prezenta ca om
Firea-mi este mai apropiată de fiinţe ce prind viaţă-n somn
Transformându-se la fiecare a lor continuă trezire
Într-un chip blajin cu mâini, picioare, zâmbet şi simţire ...
Câteodată mă asemăn şi mă port ca o albină
Adunând polen, pentru mierea prezentată în vitrină
Alteori mă port ca lupul ce-şi adună şi ajută haita
Atacând oamenii din jur, oferindu-i şi pază şi hrană
Sunt zile când plec la fel ca păsările călătoare
Dar cei pe care-i pe care-i las, ştiu că-s momente trecătoare
Caci mă-ntorc de fiecare dată la aceeaşi oameni pe care îi iubesc
Fără să atenuez emoţia că poate nu mă-ntorc şi o să-i părăsesc!
Întotdeauna-s încăpăţânată şi muncitoare la fel ca un măgar
Mă las şi subjugată şi vândută-n târguri, fără să fiu un lucru rar
Şi împletesc ca un păianjen pânze-n care prind iluzii
Căci mă hrănesc cu ele, fără să mă las pradă cenzurii ...
Dar când iubesc, atunci e clar, mă port ca o felină
Privindu-te-n ochi, te stăpânesc exact ca o regină
Mă bucur de fiecare atingere primită de la trupul tău
Şi torc de fericire, te amăgesc, fără să-nţeleg că gestul meu e unul rău!
2014-03-03 14:09:18