Încă un vers
Publicat in: 2013-12-02 09:29:29


  De tine am crezut că m-am ascuns printre clădiri Pe străzi înguste, încăpătoare doar cu câteva priviri Lângă pereţi reci şi putreziţi de timp, m-am strecurat Cu speranţa să-mi las pe ei iubirea, ca un desen furat     Ferestrele, ca tine la-ndemână, de mine s-au închis Obloane-ntunecând şi ferecând cel mai frumos vis Clădirile parcă crescând, de soare cărările-şi feresc Caut intrarea, poate-n una dintre ele, astăzi te găsesc     Două balcoane mă-ndeamnă să încerc şi să ghicesc Riscând să urc către etajul lor, chiar dacă de fapt mă rătăcesc Emoţiile se-nmulţesc cu fiecare treaptă lăsată-n urmă Recunosc ce greu am deschis uşa, învechită de atâta ură     A plâns la gestul meu, căci fericirea de-ntuneric s-a înconjurat Culorile-au dispărut, astăzi cu negrul totul s-a amestecat Doar parfumul tău, deşi nu-l văd îmi pare că-l îmbrăţişez Te-adun puţin câte puţin din clădirea veche, găsirea ta fiind un crez     Încăperea de la etaj nu-i goală, dar nici plină de ceea ce credeam Deschid uşa de la balcon, măcar razele de soare să fie ceea ce acum am Am făcut un drum, în urma ta după indicii înşelătoare-am mers Chiar de nu te-am găsit, să nu uiţi că mai urmează întotdeauna un vers!          
Ulterior   
Anterior