Publicat in: 2013-11-16 09:08:27

Foto: Ionel Onofraş
Când o să-ţi fie dor de mine, să nu uiţi
Să-mi spui, căci dorul netezeşte munţi
Scrie pe nori, pe lună, să văd şi eu
Coboară pe mine stele, chiar de nu ştiu mereu
Dă-mi curaj, să cred că-s liberă de cer
Alergând, arunc stropii de pământ în aer
Sub paşii mei, apar exploziile mici de fericire
Când vin spre tine, pământul şi cerul simt regăsire
Nu te feri să-mi spui cum chipu-mi cu lacrimi de dor l-ai desenat
Chiar de sunt departe, iar timpul cu lumină portretu-mi a uscat
Cu putere mă lupt cu vântul, în două cu trupul să-l desfac
Aşa cum iubirea pentru tine mă face în două lumi să mă împart!
Şi recunosc, chiar de pământul cu cerul prin mine i-am unit
Lumile noastre prin noi, cu noi am reuşit de le-am rănit
Dar ce să fac? căci dorul pentru tine în animal m-a transformat
De instinct şi dorinţă, minţind principii, spre tine m-am lăsat purtat!