Publicat in: 2013-11-28 18:16:17
Foto: Ionel Onofraş
De când lumile noastre sunt într-un complicat război
Ne străduim să-l pierdem fără şansă amândoi
Iar lupta n-o mai ducem, căci totul are un final
Fiind fără sens s-ajungem fiecare pe câte-un mal
Şi dacă a ierta înseamnă să capitulăm
Cu siguranţă vom alege... ura să n-o purtăm
Căci lupta dintre lumi e inutilă, clar şi evident
Noi neprimind-o, chiar de-avem un precedent
Dar războiul va fi dus, rănindu-i şi pe acei ce-i preţuim
Şi-atunci cu neîndemânare, strigând unul la altul ne învinuim
După cum vezi, lumea mea şi-a ta se ceartă de când ne-am cunoscut
Fiecare dintre ele vrând să cucerească al celuilalt întunecat trecut
"De ce vrem să-l răpunem?", iar tu prin gesturi fără cuvinte îmi răspunzi
"Trecutul ne desparte...deşi tot în el ai încercat de mine să te-ascunzi"...
Aşa sunt eu antrenată-n luptă, scrisorile cu-n dor dezamăgit tot timpul le aştept
Ce faci tu? chiar de pierd, mă-ncurajezi, la umbra distrugerii să ţin continuu capul drept!
Aş vrea să nu-mi vezi ochii cum cu tristeţe zâmbetul ţi-aşteaptă
Dar câteodată nu reuşesc să-mi opresc inima să nu mai bată
Trădându-mi nerăbdarea şi bucuria cu care vreau să mai primesc
Chiar şi lovituri, atacuri, explozii fatale de la cel ce îl iubesc!
