Publicat in: 2013-11-14 09:43:35
Foto: Ionuț Ignat
Nașterea ne-aruncă în tulburarea vieții
Trăgându-ne din întuneric, pare moartea singurătății
Amăgindu-ne cu repetiția de anotimpuri
Ne-ncoronează în făcători de variate gânduri
Alergăm în cerc, în fiecare an, după imagini din ferestre
Punându-le rădăcini, trasformăm visele-n terestre
Povara, împiedicându-le să zboare, ne ține prizonieri
Intr-o-mbătrânire și uscare mai dureroasă decât ieri
Viața...ne lasă să ne-ndepărtăm puțin de mal
Ne-nșală, făcându-ne să credem că asta căutăm
Să fim oriunde, deci nicăieri stabili concret
Să nu mai știm, când trăirea este faptul nostru cert
Și poate câțiva reușesc de tulpină azi să se desprindă
Și poate tot ei cred că apa orice povară o alină
Dar tot apa îmi sfidează, ridiculizând căderea-n vânt
Când înțeleg că reprezintă imaginea-n oglindă, fără cuvânt
Nu-mi neglija tristețea, cu ceață am hotărât să mă-nvelesc
Răspunsurile ce vor veni după spirala timpului mă răscolesc
Și râd de mine, căci eu de ele niciodată voi ști
Căci pentru mine a ști, nu-nseamnă a vedea, ci a povesti!
2015-09-24 12:40:00