Publicat in: 2013-12-31 05:26:58
Foto: Ionuţ Ignat
Poveştile de iubire au fiecare început în lumea lor
O lume cu îngăduinţă, cu iertare, dar plină de favor
În care te arunci crezând că poate aici nu vei rămâne singur
O lume în care mai ales regii şi reginele mă fac să tremur!
A fost o dată ca niciodată un mare împărat
Ce nu era nici verde, nici roşu, ci.... doar supărat
Trist că iubirea i s-a părut o şansă de iertare
Însă ea s-a transformat de fapt în decapitare
Pierzându-şi capul de dor, nefericirea l-a pătruns de tot
Cucerindu-i fărâma de speranţă că nu va deveni netot
Şi-atunci războaiele au pornit cu ură să-l elibereze
Măcar gândul răzbunării îl făceau pe-mpărat să controleze!
Vrăjitoare bune s-au adunat s-aline împărăţia
Nereuşind, căci tristeţea şi-a impus supremaţia
Împăratul din poveste pârjolind o lume-ntreagă
Necontând...dorul sfărâmând-o în timp pe toată....
Neprivind în urmă, prin pădure, lângă râu s-a strecurat
Oglindindu-şi chipul în apa curgătoare, o altă poveste şi-a imaginat
În care fericirea nu i-a murit niciodată în ale sale braţe
În care tinereţea-i fără bătrâneţe şi viaţa făr' de moarte
Dar tot împăratul văzând cum apa se-ascunde pe sub pietre
A-nţeles că dacă niciodată ar fi, n-am avea astăzi poveste
Căci lumea basmelor aşa cum are câte-un început
Se termină la adânci bătrâneţe, moartea nefiind un sfârşit bun!
2013-12-31 11:06:22