Potisme. Poezii de dragoste si ura. Pasiune si Frica. Iubire si dezlantuire

Publicat in: 2014-02-22 07:15:23

Foto: Răzvan Pantescu Soarele-i ştacheta dăruită între lumi Porneşte din ale noastre palme, ridicându-se pe culmi Ne arată fericirea în fiecare dimineaţă Aşternând lacrimi şi pe lucruri fără viaţă Dar ce păcat dacă lumina nu ştim s-o preţuim Degeaba o aducem şi în noapte, uităm să mai privim Iar eu ... vorbesc continuu despre aceeaşi frământare Încerc ... m-agit ... explic ... poate cândva vor da crezare! În a sa călătorie, tot soarele ne povesteşte Cum vine şi cum pleacă, mândru, pe tăcute şi regeşte Iar dacă noi credem că a doua zi vom fi, ca el, la fel Ne amăgim, căci o zi în plus modifică prezentul, făcându-l altfel Ce vreau să spun e simplu, cuvintele doar complicând Am ales să-mi fie arme-n luptă, până se-nţelege al meu gând Omenirea va pierde din simţiri, căutându-le doar în citate Trăirea fiind continuarea morţii, fără evoluţii pe etape! Florile se bucură de soarele de dimineaţă Fără să conteze că viaţa le-atârnă de-un fir de aţă Sincer, fără condiţii, dau totul în menirea lor Formă, parfum, culoare ... ştiind să trăiască chiar dacă mor!