Publicat in: 2013-12-06 06:12:43
Foto: Ioan Balaşanu
Te-aş lua departe... te-aş fura din ochii lumii
Să te am doar pentru mine, să-mi fii sufletul minţii
Iar tot ce naşte, trăieşte şi simte în al meu interior
Să fie chipul, zâmbetul şi ochii-ţi oglindindu-se-n uşor
Te-aş acoperi cu frunze uscate, ca verdele să nu-ţi fure din strălucire
Apoi cu apa râului de munte te-aş spăla, înecând frunzele-n fericire
Iar eu empatizând cu bucuria lor că te-au acoperit cândva
Să le culeg din apă, una câte una, ude fiind pe pielea mea se pot usca
Te-aş acoperi cu palmele ....pline cu murdar pământ
Chiar de-mi vei părea un munte necunoscut şi-n vânt
Şi-apoi aş aduna toate cascadele din lume
La picioarele tale...atlasul să le dea nume!
Dac-aş fi făuritorul de imagini cu culori din mine
Te-aş ascunde cu-anotimpuri, derulând timpul peste tine
Iubindu-te cu răsuflarea-mi chiar de zăpadă te-acoperit
Devenindu-mi cadoul de la poala bradului veşnic înverzit
Astfel, dacă mai demult sufletu-ţi în mine colinda
Acum ...peisajule...m-am oprit... căci nu mai pot crea
Văzând totul la rangul de sublim, mă-mpiedică să vreau
Să stric o astfel de imagine, în care gândurile aseară mă pierdeau!