Potisme. Poezii de dragoste si ura. Pasiune si Frica. Iubire si dezlantuire

Publicat in: 2014-01-13 05:58:29

Foto: Ioan Balaşanu Când sufletul aleargă pe străzi rătăcite Strigând chemări pierdute şi neprimite Ferestrele se-nchid în întuneric şi uitare Uşile nemaifiind porţi de vise în păstrare.... Urmele transformă fericirea-n murdărie Un singur felinar nu poate aduce euforie El luminând timid, n-aprinde nici speranţa Căldura emanată dezechilibrând balanţa Paşii se-alungă unul pe altul în întuneric cu ecou Clădirile tremură, aşteptând soarele şi ceva nou Pregătite să fie dărâmate la început de drum Acum sunt rame de poveşti spuse...nicicum... Frigul şi teama, trăiri ce mi-au mai rămas, Mă conving că sunt suflet viu în trup tras Cu braţele-mi îl îmbrăţişez, cerându-mi azi iertare Căci l-am lăsat singur să plece ieri ... demult, în căutare... Timpul l-a îngenunchiat, etern îmbătrânindu-l Zgomotele nu sunt de la tălpi, pietrele străzii de fapt lovindu-l Peste tot, căci de astăzi nu mai poate merge Scurgându-se printre clădiri, având puterea doar să nege!

am să te contrazic, chiar dacă te numesti Oti. fericirea s-a transformat într-o amintire frumoasă a unui vis pe care n-as fi îndrăznit să-l visez. îi mulțumesc că m-a iubit atât de bizar. amintirea acestei minuni neobisnuitre va rămâne vie tocmai pentru că a fost atât de diferită de orice mi-as fi putut imagina. nici lui nu cred că i-a trecut prin cap că va fi atât de .... uau!