Publicat in: 2013-12-16 06:03:33
Foto: Ioan Balaşanu
Mi-e atât de dor, încât m-aş transforma în tine
Înlocuindu-mi firele de păr şi pielea de pe mine
Să te pot privi în fiecare dimineaţa în oglindă
Tu.... purtându-mi ochii mei...care din noi se miră?
Astfel... acum....ascunsă sub pielea ta...iubite
Îţi mişc mâinile...te pieptăn... doar fericirea mă reţine
Să te-mbrăţişez strângându-te cu propriile mâini
Căci nu vreau să-mi pierzi sufletul prin noi şi alte răni...
Mi-e atât de dor, încât de-aş fi zăpadă, m-aş bucura de paşii tăi
Chiar dacă odată ce-ai călcat pe mine m-am topit fiind tare grei
Dar măcar o oră să te păstrez pe mine
Căci urmele tale, mă fac...să mă simt vie!
Mi-e atât de dor, incât de-aş fi ramă de tablou
M-aş dărui gratis, îmbrăţişând şi cel mai urât cadou
Mi-e atât de dor....
Încât m-aş transforma-n culori ieşind din ale tale palme
Hotărând doar tu ce vrei să colorez din tot ce ţi-a ieşit în cale!
Mi-e atât de dor, încat m-am transformat...în dor
Meschin...trecând prin inimi, pân-ajung la tine-n zbor
Împrăştiindu-mă apoi întrucât de tine nicicum nu m-aş atinge
Să nu te stric, să nu suferi...scriindu-ţi doar, aici, fără să fii oricine!