Publicat in: 2013-12-20 06:27:19
Foto: Maria-Magdalena Velişcu
Adevărat...Totul trăieşte în şi prin idei
Dar fiecare idee prinde viaţă, omul fiind sufletul ei
Însă timpul ne arată că ideea fără chip rămâne
Dacă-i prizonieră în universul unei tăceri blânde
Eliberându-le, după cum vezi, în războiul de cuvinte
Ideile...devin răni, fără ca sufletele lor să mai ţină minte
Motivul înzestrării cu ochi, buze, mâini şi cu picioare
Transformându-se-n roboţi, închişi într-o strâmtoare
Dar pe de altă parte, ideea prinde viaţă prin noi, de fapt suferind
Căci nu ştim de care parte e adevărul absolut, insufientul însemnând ... Fiind
Şi întorcând spatele gratiilor existenţei, în faţă doar privim
Căutând o cale de îndepărtare, fără să fie eliberarea pe care-o ştim!
Nu vrem! Întrebarea nu-i răspuns, apropierile alinări sunt
Credem în ele, părând singurele vii ce pot naşte următorul gând
N-am ales să fim oameni, însă prizonieratul pielii ne e pe plac
Oricum, ideea din care m-am născut nu este.... ca să tac!