Publicat in: 2014-01-09 06:12:51
Foto: Maria-Magdalena Velişcu
Istoria este trecutul ce respiră în prezent
Dar care s-a eliberat de tot ce-i decadent
Lăsând în urmă negura subiectivismului viu
Format fiind din nume de trupuri căzute-n pustiu!
Apa uscându-se, imaginile cu timpul mi le-a şters
Pământul secat, cerul nu-l mai oglindeşte, fiind doar mers
Fericirea-mi nu mai are sens a se hrăni
Ultima picătură de speranţă nu mai ştie "a pluti"...
Am venit la mal când întrebările apa au tulburat
Însă răspunsurile nesalvând, de tot m-au sufocat
Nu-s peştişorul ce-mplineşte nici măcar o singură dorinţă
Urmând a fi văzut ca cel sacrificat pentru a sa credinţă
Dilema-mi este soluţia pe care poate tu n-o vezi
Deşi, stinsă, aştept apa în care doar tu mai crezi
Iar dacă aceeaşi viaţă ar putea să revină absurd şi înapoi
Trecutul n-ar mai fi istorie, ci prezent continuu neînţeles de noi...
Explicaţiile se nasc, când "de ce"-ul întrebării este fără sens
Dar atunci e prea târziu, fiecare primind doar câte-un rest
Asta e! Unii dintre noi cu ştiinţă năvodul privării au apucat
Ca trecutul fără viaţă să respire, zbătându-se ca peştele pe uscat!
2014-01-09 09:00:01