Publicat in: 2014-02-12 05:52:31
Foto: Maria-Magdalena Velişcu
În panică, că te-aş putea pierde, se pare c-am intrat
Caut argumente, strig răspunsuri, lacrimile mi le-am arătat
Mă port ca un nebun, fără explicaţii trăiesc ca un nerod ...
Nu ştiu nici ce va fi, iar asta mă înnebuneşte azi de tot!
Aş vrea să-ţi spun motive ca niciodată să nu mă laşi
Cu cât enumerarea e mai lungă, cu-atât mă îndepărtez cu paşi
Neîncrezătoare, în floare pururea cu spini m-am transformat
Vreau să rezist etern! ... dar ce folos dacă în marea uitării m-ai lăsat
Petalele-mi sunt condamnate în lacrimi de durere
Mă bucur când devin şi-amuzamentul de plăcere
Caut să nu mă pierzi, să ştii că te aştept oricând
Dar mă usuc mai tare, căci mă frământă durerosul gând!
În panică, că nu mă regăseşti, de fapt eu am căzut
Prin somn eu am strigat, am plâns, să lupt n-am mai putut
Urâţenia-mi se pare că este preţul cu care ei mă socotesc
Aş vrea să fie de fapt farmecul cu care îi atrag pe cei ce îi iubesc!