Publicat in: 2014-02-07 07:33:24
Foto: Maria-Magdalena Velişcu
Adun visele pentru a mea eternă strălucire
Pierderea lor fiind capcană spre îmbătrânire
Le leg şi contopesc să nu se-ndepărteze de ele şi de mine
Mă lupt cu-a lor împrăştiere, o legătură firavă de fapt le ţine....
Rolurile mi le scriu, le cânt şi tot eu mi le joc
De la sublim la ieftin, iar la capăt pornesc din loc
Cerculeţe de speranţe în lumini colorate mă împrejmuiesc
Sunt hotărâte să nu mă lase niciodată de suflet să mă rătăcesc
Să-l hrănim cu ce vrea astăzi să primească
Nu ştim niciodată în avans ce ar putea tot el să nască
Îl primim în dar ca în lume să ne fie umbră şi alături
Dar ce păcat de cum uităm să-i vorbim în repetate rânduri
De unde vin visele? Te-ai întrebat cumva?
Câteodată par străine, departe şi în urma ta...
Adună-le ca mine, adună-le în tine şi apoi fă-le vânt
Să zboare ca florile de păpădie şi la cel mai uşurel avânt
Visele....sunt vorbe în imagini ce de la suflet le primeşti
Sunt ghicitorile venite pe palmele aştrilor cereşti
De fiecare dată când închizi ochii şi vrei să negi
Ei aştern pe tine pe vise, arătându-ţi calea pe care mergi
Rezolvă-ţi enigmele sufletului lăsate de tine în urmă
Astfel vei cunoaşte răspunsul viitorului de ce trecut atârnă
Îmbracă-te cu căldura adevărului ce o să-l afli despre tine
SUFLETU-ŢI HRĂNEŞTE TINEREŢEA!
Lasă-l să vorbească, chiar de nu vezi legătura ce va ţine!
El nu te vrea nicicum îmbătrânit
Zâmbeşte-i! Tocmai de asta l-ai primit!